Domnule ministru și domnule secretar de stat, am observat, printre altele, că, în afara problemelor care țin de actul medical în sine, de schemele de tratament pentru bolnavii de covid și de dificultățile pe care le are sistemul medical, o altă problemă acută este una pe care o întâmpină rudele celor internați în spitale. Și anume, comunicarea, domnule ministru și domnule secretar de stat. Prea mulți se plâng de faptul că după internare nu mai au nicio veste despre cei internați, părinți, bunici, fii, fiice, surori, frați ș.a.. Înțeleg că trebuie respectate niște reguli stricte de acces în spitale și, în general, în unitățile sanitare, mai ales în cele care se ocupă de cazurile de covid. Dar credeți că este prea greu să stabiliți și reguli potrivit cărora rudele celor internați, aparținătorii- așa cum îi denumește sistemul, să fie informați de starea bolnavilor, de ceea ce se întâmplă cu ei? Vi se pare în regulă ca, de exemplu, un fiu, o fiică, un frate, o soră, un părinte, să nu știe nimic despre cum și ce se întâmplă cu cel care a fost internat? Și să li se spună doar că nu au voie să îi vadă sau să îi contacteze? Sunt de acord că trebuie limitat accesul în spitale, mai ales în ATI. Dar ce spuneți de niște reguli care să asigure comunicarea cu aparținătorii? Cu cei care se interesează care este starea celor dragi, aflați în suferință. Și care, în anumite situații, chiar ar putea ajuta, numai și prin faptul că dacă bolnavii au nevoie de ceva ce spitalul nu poate asigura, vor asigura ei. Dar mai ales prin faptul că bolnavul va simți că îi are alături pe cei dragi, chiar și prin intermediar. Și nu trebuie să vă spun eu, domnule ministru și domnule secretar de stat, cât contează ca un om suferind să aibă o stare de spirit cât mai bună, să simtă că are pe cineva drag alături, chiar dacă nu îl poate vedea. Nu mi se pare complicat să stabiliți ca în spitale să fie desemnați comunicatori care să se ocupe doar de așa ceva. Să aibă misiunea de a informa rudele despre cei internați și pe cei internați despre ce transmit rudele. Cu tot ce este nevoie. Nu este o noutate, sunt sigur că știți. În situații de criză se practică frecvent așa ceva, de fapt este obligatoriu. Și, mai ales, în acest fel, cadrele medicale vor fi eliberate de presiunea pe care o pun, pe bună dreptate, rudele, ca să afle câte ceva despre cei internați. Cadrele medicale vor discuta când este cazul doar cu acești comunicatori (le spun eu așa) nu cu toate rudele care, îngrijorate fiind, au dreptul să obțină informații și care nu știu de multe ori cui să se adreseze. Ar mai fi ceva detalii, dar cred că ați înțeles la ce mă refer. Altfel, vă doresc toate cele bune!
Sorin Berbeniciuc
Editor restarttv.ro
P.S.- Vă rog să nu îmi spuneți că există purtători de cuvânt. Aceștia au misiunea de a discuta cu reprezentanții mass media, dacă o fac. Și, în cele mai mai multe cazuri, sunt cadre medicale care au responsabilități, ca să spun așa, prin funcția de bază, nu de purtători de cuvânt. Asta este, așa, ceva complementar, dacă înțelegeți. Și, domnule Arafat, s-ar putea să se concretizeze și ceea ce ați invocat de multe ori, și anume implicarea noastră, a tuturor, în lupta împotriva pandemiei.
